THOUSANDS OF FREE BLOGGER TEMPLATES

joi, 18 martie 2010

Cold

Azi a fost cald si soare, dar nu in inima mea..

Dupa cum v-am obisnuit pe cei care cititi aceste randuri, uneori incep sau inchei cu un vers doua dintr-o melodie. Astazi m-am hotarat sa incep cu un vers de la Voltaj, o trupa de suflet din tara noastra mult iubita. Acest vers reflecta foarte mult realitatea, precum si zilele astea din viata mea. Azi a fost cald si soare. Chiar a fost. A fost frumos afara. Incet incet, incepe sa se incalzeasca si lumea o arde la tricouri si pantaloni scurti. Toate bune si frumoase la facultate in caz ca va intrebati, colegi super de treaba, profi..deh..profii sunt tot profi.. Ca sa-mi ocup timpu, am inceput proiecte pentru asa-zisa sesiune stiintifica. Baiatu' asta ia bursa. Baiatu' tre sa mentina bursa. Stai degeaba si primesti bani. Cum sa nu iubesti treaba asta? Iubesti...scris cu bold. De ce? pentru ca e cheia urmatorului paragraf.
Definitia iubirii[spusa de mine, nu copiata de pe net]: A iubi, inseamna a tine la o anumita persoana, enorm de mult, a iubi, inseamna sa dai totul pentru o persoana, sa te implici peste 100% intr-o relatie, sa gasesti o floare si sa o daruiesti persoanei iubite, spunandu-i cateva cuvinte simpatice, sa te trezesti in gand cu persoana respectiva, sa adormi cu gandul la ea, etc. A iubi, e un sentiment, ce nu prea poate fi descris decat de cei care il simt sau l-au simtit cu adevarat. A iubi, inseamna sacrificii, sa poti face orice pentru o anumita persoana, doar sa o vezi fericita, a iubi inseamna multa afectiune, mult respect, multa fidelitate. In aceste putine randuri, am dat o mini definitie a iubirii. Nu e cine stie ce, dar cel putin nu e copiata de pe net.
Ajungem in sfarsit la chestia care ma tine pe mine treaz de vreo 2 saptamani. Iubirea. Da, o duceam bine cu iubirea inainte, inainte sa se intample ce s-a intamplat. Stii, doare sa ai ceva, care e totul pentru tine, si intr-o fractiune de secunda, sa pierzi. Sa nu mai ai nimic. Sa ramai singur singurel, cu niste amintiri, si un sertar plin de obiecte care iti aduc aminte de ea. E ciudat cand ma trezesc dimineata, ma uit la telefon si nu gasesc poza cu noi doi acolo. E ciudat sa ma uit pe geam la vremea de afara si sa-mi amintesc de ea. E ciudat cum exact ce nu vrei, se intampla exact cand nu vrei. E foarte naspa sincer, sa tii la o persoana enorm de mult, si apoi sa ti se spulbere toate visele, toate sperantele, tot ce gandeai frumos despre acea persoana, despre voi doi. Cel mai ciudat mi se pare ca toata lumea zice, e ok, ai sa treci peste asta, gasesti alta tipa. NU e asa usor. Odata ce gasesti o tipa care pentru tine e totul, nu mai vrei alta. Nu-ti mai arde de nimic cand o pierzi. Crede-ma. Pur si simplu in astea 2 saptamani, n-am mai simtit nimic, n-am avut chef de nimic. S-a dus dracu tot, nu-mi pasa de nimic, nu vroiam sa aud de nimeni si nimic. Eram cu gandu doar la ea. Despartirile sunt al dracu de grele si de cele mai multe ori, cei doi sunt coplesiti de sentimente si de amintiri. O parte pozitiva din aceasta despartire, se poate numi perioada de 5 minute, ultimele 5 minute din relatia noastra. De ce ? Pentru ca in ultimele 5 minute, nu ne-a mai pasat de nimic, eram doar noi doi, ne tineam in brate, ne sarutam, ne faceam sa radem unul pe altul. Pentru ca ea vroia sa stie ca eu sunt ok, si eu vroiam sa stiu ca ea e ok, am inceput sa radem si sa glumim. A fost mai putin dureros asa. I-am cerut inelul inapoi, si i l-am dat si eu pe al ei inapoi. Imi zisese ca intr-o zi o sa vina iar vremea noastra si o sa fim iar impreuna. I-am zis sa-si poarte inelul la gat, in locul inelului meu, pentru ca in ziua cand o sa vina iar vremea noastra, de la gatul ei vreau sa-l iau. In fine, nu stiu cand se va intampla asta, daca se va intampla asta, ce vom face..etc.
Cert e ca acuma sunt singur, si nu zic nu, am suferit dupa ea, probabil ca inca mai sufar dupa ea si o sa mai sufar ceva timp. Nu-mi place starea asta. Pana la urma si la coada, ne-am despartit si curand o sa ma dea uitarii dupa cum mi-a spus cineva. O relatie de iubire, strica una de prietenie. Eram buni prieteni, chiar foarte buni prieteni, iar de acum incolo, nu o sa mai fie la fel.
Un lucru e sigur, o iubesc, probabil singura iubire din toata viata mea, probabil singura la care am tinut enorm de mult, si pe care nu o sa o uit niciodata. Relatia cea mai apropiata de perfectiune, cele mai frumoase momente, cele mai frumoase clipe impreuna.
Ce nu pot intelege, e cum anumite persoane pot fi atat de reci, atat de nepasatoare, atat de nesimtite. Persoanele in cauza se stiu, nu le fac public numele. Detest astfel de persoane, care stau cu tine doar asa de florile marului, sa te stoarca de favoruri si apoi intr-un final sa iti intoarca spatele la nevoie. Acele persoane uneori le consideri persoane apropiate gen amici, prieteni. In cazul asta, nici pe departe nu dati dovada de prietenie sau altceva. Toate persoanele in cauza, va rog sa va dati foc ca sa se mai incalzeasca afara. Multumesc !
Nu vreau sa uit de niste persoane speciale din viata mea, ce au aparut acuma recent, mai exact, din octombrie 2009. Un grup de persoane care sunt super de treaba, se ajuta unii pe altii, nu lasa pe nici unul la greu, daca unul cade, tot grupul se opreste pentru acea persoana. Daca unul pateste ceva, tot grupul e alaturi, etc. Este vorba de cei mai de treaba colegi care i-am avut pana acum. Va multumesc din suflet ca existati si ca aduceti o raza de soare la fiecare curs/seminar/laborator care il avem impreuna.


"Se spune ca nu realizezi ce ai avut pana nu pierzi "



Pana la urmatorul p(r)ost, la revedere !

sâmbătă, 6 martie 2010

Fara titlu 2

All good things come to an end. Da, tot ce e frumos e trecator. Tot ce incepe frumos, se termina naspa si dureros. Cu asta incep, cu lacrimi in ochi, aceasta postare noua. De ce lacrimi in ochi? Pentru ca tot ce e frumos se termina repede. Pe 6 martie 2010, mi-a cazut ceru-n cap. De ce ? Pentru ca tot ce e frumos se termina. S-a terminat. Sincer, stiam ca o sa vina ziua asta, dar nu asa de repede. Am petrecut 8 luni frumoase impreuna, si s-a terminat. Da, m-am despartit de ea, sufletul meu pereche. Imi trec o multime de lucruri prin cap, multe lucruri rele. Dar incerc sa nu ma gandesc la ele. Mi-a ramas gandu la ea si la relatia noastra. Dupa 8 luni, totul s-a naruit, s-a terminat. De dimineata ne-am certat, si mi-a zis ca vrea sa ne despartim. Initial am crezut ca a zis-o la nervi, dar spre uimirea mea, nu a fost asa. Am fost la ea sa "imi iau telefonu si incarcatorul"[pe dracu! era doar un motiv sa o pot vedea, sa vorbesc cu ea] si am aflat cu stupoare ca m-am inselat. Chiar se termina. Chiar ajunsesem la capat de linie. Ne-am tinut in brate, am vorbit, intr-un final, nu ne-am mai putut abtine si am inceput sa plangem amandoi. Mi-a zis ca nu vrea asta, dar o sa o facem. Pentru ca trebuie. Pentru ca e clar ca nu mai merge. Cum am spus si mai devreme, as face orice pentru ea, doar sa fie ea fericita. Daca ea a vrut asta, am respectat decizia ei si am facut-o. Daca se intreaba vreo unu cum am iesit amandoi din chestia asta...botiti amandoi. Stiu ca am zis ca sunt ok, ca e totu bine, asta e de-acuma, dar nu e asa. NU SUNT OK ! sunt vai de pl mea, sunt sub orice critica, parca m-a lovit un tren apoi m-a calcat masina si intr-un final a cazut un avion peste mine. Nu am mai ramas cu nimic decat cu niste amintiri, cateva poze, un inel si parfumul ei pe haine. Gustul buzelor ei, alunita de pe obrazul stang, ochii ei, parfumul, toate imi aduc aminte de cea mai superba relatie din viata mea. Sincer, imi cer scuze pentru toate greselile pe care le-am facut in relatia cu ea, sincer, imi cer scuze si prietenelor ei cele mai bune, dar le rog sa ii fie alaturi. Mi-a promis ca o sa zambeasca in fiecare zi. Am obligat-o sa faca asta. Are cel mai simpatic zambet, cel mai dulce, cel mai adorabil. Ea e cea mai adorabila. Apropo, i-am dat ultimele mele postari, cele care au eticheta postare nefinalizata si care vor apare in curand pe blog.
Imi e foarte greu, momentan, nu mai am nevoie de nimeni si nimic. Nu mai pot sa scriu. Revin mai tarziu sau peste cateva zile.
IUBITI-VA MULT SI PRETUITI FIECARE MOMENT ALATURI DE PERSOANA IUBITA CA SI CUM AR FI ULTIMUL.. NICIODATA NU STII CAND SE TERMINA...

miercuri, 3 martie 2010

Sirop ! [nepostata]

Duminica facem 8 luni ! 8 Luni de cand suntem impreuna si i-am promis ceva. I-am promis ca o sa-i zic toate secretele pe care le am fatza de ea, adica toate chestiile siropoase care nu i le-am zis sau daca i le-am zis, nu am facut asa mare tam-tam din ele.
In primul rand, cuvintele te iubesc, i le zic din suflet, nu exista zi in care sa nu-i zic cele doua cuvinte. Pur si simplu o simt din plin, si exprim ceea ce simt. Simt ca ea este persoana cu care vreau sa-mi petrec tot restul vietii, simt ca vreau sa ma trezesc langa ea in fiecare dimineata, chiar si peste ani cand timpul nu ar fi asa bland cu noi. Indiferent cat timp va trece, eu o voi iubi. O simt din plin, si-mi place sa i-o zic in fiecare zi. Indiferent cat timp va trece, eu o voi vedea tot frumoasa. Da.. o vad frumoasa, superba, si extrem de simpatica. Sunt o gramada de fete in jurul meu, dar ea este fata, acea fata. Ea este fata care mereu va fi frumoasa in ochii mei, mereu atragatoare, mereu cu aceeasi aura de ingeras. Mereu, sufletul meu pereche. Da, chiar cred ca e sufletul meu pereche. Chiar simt ca ma completeaza. Chiar ma gandesc ca ea si cu mine suntem 100%, si ca e jumatatea mea cea buna[trad. eng. my better half] .
Sunt multe lucruri care le fac pentru ea, unele le fac si pentru mine, altele pentru noi, dar majoritatea, pentru ea. Nu stiu daca au fost 3-4 dati in astea 8 luni cand mi-a propus ceva si am refuzat. Nu mi-a convenit ceva, de cele mai multe ori am zis, de cateva ori am si tacut. Dar orice o face pe ea fericita, ma face si pe mine fericit. Sincer, cum am zis si in postarea precedenta, scopul meu in viata a devenit: sa o fac fericita! Asta e tot ce-mi doresc de la viata. Ce-mi aduce bun acest scop? Pai sa vedem... o iubita, o prietena de incredere, o viata plina de zambete[atat al meu cat si al ei care e fascinant si pe care il ador:X], fericire[nu pot fi trist in preajma ei :)], distractie, iubire si multe altele...lista poate continua la nesfarsit.
Iubita- ea e singura dintre toate care le-am intalnit, pe care o iubesc si care ma iubeste si o arata.
Prietena- ea e cea mai buna prietena, persoana in care am cea mai mare incredere.
Zambete- ma fascineaza zambetul ei, ma binedispune, la fel de mult cum il facea alt zambet candva.
Fericire- chiar ma simt fericit ca suntem impreuna, chiar ma face fericit.
Distractie-orice sugestie de distractie e, distractiva :))
Iubire- ea e singura care imi arata ce inseamna.
Revenind la lucrurile care le fac pentru ea, aproape in fiecare seara cand o duc acasa, am grija de ea, sunt prea protector, dar better safe than sorry. O urmaresc cu privirea aproape in fiecare seara dupa ce trece prin tronson[mentionez: aproape in fiecare seara, de cand m-a turnat:))]. Ma binedispune chestiuta asta. Fac eforturi sa o vad aproape in fiecare zi, desi uneori nu se poate, ramane oricand telefonu si netu' daca poate intra. Ma ingrijorez aproape de fiecare data cand nu-mi raspunde la telefon,sau cand raspunde greu[imagineaza-ti ce fel m-am simtit cand ai avut ambele telefoane inchise:)] Plec mai devreme de la facultate, doar sa apuc sa stau si eu 20-30 minute cu ea. Ii spun mereu ca o iubesc, pentru ca nu vreau sa uite niciodata lucrul acesta. Ii dau beep cand ajung acasa aproape in fiecare seara[uneori mai uit:P] pentru ca e si ea la fel de grijulie ca si mine. Am tras de ea sa se apuce de dans, pentru ca stiu cat de mult ii place. M-am imbracat cu sacou intr-o seara, pentru ca a zis ca nu m-a vazut niciodata imbracat elegant. I-a placut. Stiu asta. Folosesc acelasi parfum/spray pentru ca a zis ca ii place cum miroase, desi eu nu prea folosesc acelassi spray dupa ce mi se termina unul. Mereu cautam ceva diferit. Acum, sunt in pana de idei... nu mai stiu ce sa scriu, ce-am mai facut pentru ea ? Ah da, am mentionat faptul ca le-am trimis mail celor de la Cargo? special pentru ea?:) Am facut-o si pe asta. Cargo e trupa ei de suflet, si stiu ca ar fi facut-o fericita un semn de viata de la macar unul dintre componentii trupei. Insa se pare ca cei de la Cargo sunt putin cam ocupati ca sa multumeasca fiecare fan. Nu-i condamn. Fac o treaba deosebita in muzica romaneasca. Dar as fi vrut sa-i vad fata cand ar fi vazut o scrisoare, sau un mail sau ceva de la baietii de la Cargo. Chiar as fi vrut sa vad daca atinge punctul maxim de fericire sau nu.
Ce-am mai facut pentru ea? Am traversat ca nebunu pe langa trecerea de pietoni cu vreo 10 metri, doar ca sa o pot prinde din urma si sa o sarut, pentru ca in ziua aia ne certasem cat de cat. Cum? N-am mentionat ca era si un echipaj de politie acolo? Mi scuzzi :)) Era cat pe ce sa ma salte ca am trecut aiurea, si culmea, exact pe langa ei:)
Sarind peste celelalte lucruri de care nu imi mai aduc aminte, am o concluzie...una destul de lunga.
Eu pe fata aceasta, Oana, o iubesc enorm de mult. Imi e super draga, super simpatica si sunt super indragostit de ea. Nimeni si nimic din viata asta nu ar putea sa opreasca toata dragostea care vreau sa i-o ofer. Nimeni in vecii vecilor nu o sa o vada asa cum o vad eu. Nimeni nu o sa-i mai zica ca e frumoasa, ca e superba, ca uneori ii stralucesc ochii, ca are un zambet care ma da pe spate, ca alunita aia de pe obrazul stang ii da o tenta puerila, desi ea este foarte matura, nimeni nu o sa poata sa simta toate lucrurile care le simt eu cand o tin in brate, toate lucrurile care imi trec prin gand dimineata cand ma trezesc, toate lucrurile care le gandesc inainte sa adorm, nimeni nu o sa o viseze la fel de mult, nimeni nu o sa faca orice pentru ea, nimeni nu o sa o iubeasca...asa cum o iubesc eu.

marți, 2 martie 2010

Cursed..

Incet, incet, totul se naruie. Incet incet, toate se sfarsesc, incet incet, apar probleme peste probleme, care...nu se mai termina. Oare cat o sa mai rezist? Raspuns.. nu mult timp. Incep sa imi zboare toate planurile, toate ideile , toate escapadele, toate tipurile de distractie. Incet incet, incep sa zboare si persoane care candva au insemnat ceva. Mda, pot spune ca incet incet, ajung la concluzia lui Dr. House.. Everybody Lies. Recunosc, mai am incredere doar in 5 persoane, fata de zecile in care ma incredeam inainte si pe care, da, ii numeam prieteni. Uite ca nu toti sunt prieteni, si nu te mai poti increde in anumite persoane, chiar daca le cunosti de ceva timp. Nu mai e asa simplu cum era cand eram eu mic, un prieten il ai o viata. Nu. Un prieten il ai pana cand afla ca nu mai are nevoie de tine, pana cand nu te mai poate folosi, pana cand se plictiseste de tine si incepe sa faca chestii care un prieten in mod normal nu le-ar face. Cele 5 persoane, semnifica ceva pentru mine, am o legatura speciala cu ele. Doua dintre cele 5 persoane sunt cei mai buni prieteni, Cipy si Varmiu. Da, m-am impacat cu varmiu...greu de crezut dar ne-am cerut scuze amandoi si e totu' ok. Cipy, mereu mi-a fost alaturi. Insa vreau sa vorbesc putin de o persoana, pe care, o cunosc de foarte putin timp, dar totusi, simt ca pot vorbi aproape orice cu ea. Ea mi-a dovedit ca este o prietena foarte buna, demna de incredere, si chiar mai mult. Sincer, chiar mi-a aratat ca merita incredere, merita sa fie acolo aproape. Nu ii zic numele. N-are rost. Se stie ea. Chiar azi i-am spus ca o consider cea mai buna prietena pe care o am, ea fiind a doua persoana de sex feminin in care am incredere, pe langa Oana.
Sarind peste problemele care devin din ce in ce mai multe si parca nu se mai termina, pot spune ca un pahar de whisky, servit la Cipy, m-a facut sa vad lucrurile dintr-o alta latura. Nu mai sunt cum eram acum 1-2 ani. Nu mai e nimeni la fel. Toti s-au schimbat. Multi spre rau. Si eu m-am schimbat in rau, nu critic doar persoanele din jur, dar eu cel putin incerc sa ma corectez. Altii insa, continua cu atitudinea lor de cacat, si nu o sa inceteze prea curand. Imi devin antipatice persoanele astea. Si cand ma gandesc ca unele persoane dintre acestea imi erau prieteni. Dar cum ziceam, din numarul mare de prieteni pe care credeam ca ii am, am ajuns la magic number 5.
Sincer, mai bine 5 prieteni adevarati, decat cati am avut pana acum, si care sa nu dea doi bani pe mine.
Totusi, multumesc si anumitor persoane care imi fac viata mai dulce in momentele in care e al dracu de sarata. Nu am uitat de ei si ele.. colegii de la facultate. Sunt un colectiv de oameni minunati, care pur si simplu ar face orice sa te faca sa zambesti. Ma bucur ca am reusit sa intru si eu intr-un astfel de grup, sa am si eu niste colegi super de treaba.
Revenind la titlul postarii, problemele vechi dispar, si apar altele noi. Practic, cine imi tot da problemele pe care le intampin in viata, nu se opreste. Oare chiar nu ajunge? Oare cer prea mult ? Cer prea mult daca vreau si eu o perioada in care sa ma pot distra, sa fiu eu insumi, sa nu am nici o problema si sa fie totul ok? Eu zic ca imi ajunge, dar problemele continua sa apara. Sper sa trec peste toate cu bine, pentru ca am prieteni si iubita care sa-mi fie aproape si sa ma ajute sa trec peste toate cacaturile.

"Because good guys deserve a break from time to time" - Morty, Click (2006)