Cursed..

Incet, incet, totul se naruie. Incet incet, toate se sfarsesc, incet incet, apar probleme peste probleme, care...nu se mai termina. Oare cat o sa mai rezist? Raspuns.. nu mult timp. Incep sa imi zboare toate planurile, toate ideile , toate escapadele, toate tipurile de distractie. Incet incet, incep sa zboare si persoane care candva au insemnat ceva. Mda, pot spune ca incet incet, ajung la concluzia lui Dr. House.. Everybody Lies. Recunosc, mai am incredere doar in 5 persoane, fata de zecile in care ma incredeam inainte si pe care, da, ii numeam prieteni. Uite ca nu toti sunt prieteni, si nu te mai poti increde in anumite persoane, chiar daca le cunosti de ceva timp. Nu mai e asa simplu cum era cand eram eu mic, un prieten il ai o viata. Nu. Un prieten il ai pana cand afla ca nu mai are nevoie de tine, pana cand nu te mai poate folosi, pana cand se plictiseste de tine si incepe sa faca chestii care un prieten in mod normal nu le-ar face. Cele 5 persoane, semnifica ceva pentru mine, am o legatura speciala cu ele. Doua dintre cele 5 persoane sunt cei mai buni prieteni, Cipy si Varmiu. Da, m-am impacat cu varmiu...greu de crezut dar ne-am cerut scuze amandoi si e totu' ok. Cipy, mereu mi-a fost alaturi. Insa vreau sa vorbesc putin de o persoana, pe care, o cunosc de foarte putin timp, dar totusi, simt ca pot vorbi aproape orice cu ea. Ea mi-a dovedit ca este o prietena foarte buna, demna de incredere, si chiar mai mult. Sincer, chiar mi-a aratat ca merita incredere, merita sa fie acolo aproape. Nu ii zic numele. N-are rost. Se stie ea. Chiar azi i-am spus ca o consider cea mai buna prietena pe care o am, ea fiind a doua persoana de sex feminin in care am incredere, pe langa Oana.
Sarind peste problemele care devin din ce in ce mai multe si parca nu se mai termina, pot spune ca un pahar de whisky, servit la Cipy, m-a facut sa vad lucrurile dintr-o alta latura. Nu mai sunt cum eram acum 1-2 ani. Nu mai e nimeni la fel. Toti s-au schimbat. Multi spre rau. Si eu m-am schimbat in rau, nu critic doar persoanele din jur, dar eu cel putin incerc sa ma corectez. Altii insa, continua cu atitudinea lor de cacat, si nu o sa inceteze prea curand. Imi devin antipatice persoanele astea. Si cand ma gandesc ca unele persoane dintre acestea imi erau prieteni. Dar cum ziceam, din numarul mare de prieteni pe care credeam ca ii am, am ajuns la magic number 5.
Sincer, mai bine 5 prieteni adevarati, decat cati am avut pana acum, si care sa nu dea doi bani pe mine.
Totusi, multumesc si anumitor persoane care imi fac viata mai dulce in momentele in care e al dracu de sarata. Nu am uitat de ei si ele.. colegii de la facultate. Sunt un colectiv de oameni minunati, care pur si simplu ar face orice sa te faca sa zambesti. Ma bucur ca am reusit sa intru si eu intr-un astfel de grup, sa am si eu niste colegi super de treaba.
Revenind la titlul postarii, problemele vechi dispar, si apar altele noi. Practic, cine imi tot da problemele pe care le intampin in viata, nu se opreste. Oare chiar nu ajunge? Oare cer prea mult ? Cer prea mult daca vreau si eu o perioada in care sa ma pot distra, sa fiu eu insumi, sa nu am nici o problema si sa fie totul ok? Eu zic ca imi ajunge, dar problemele continua sa apara. Sper sa trec peste toate cu bine, pentru ca am prieteni si iubita care sa-mi fie aproape si sa ma ajute sa trec peste toate cacaturile.

"Because good guys deserve a break from time to time" - Morty, Click (2006)

23 februarie 2010[nepostata]

Urasc... urasc sa ma cert cu ea din toate cacaturile. Urasc ca suntem in doua planuri de invatamant diferite, si luam vacante in timp diferit, si in timpul anului, cand ea e la scoala, eu sunt acasa si cand eu sunt la facultate ea e acasa.
Urasc multe lucruri, urasc ca intr-un fel i-am complicat viata. Urasc ca se intampla multe lucruri care nu treubie sa se intample, urasc ca saraca se chinuie sa se imparta intre cele mai dragi persoane, eu si cele 2 prietene cele mai bune ale ei. Saraca, daca se duce intr-o parte, raneste cealalta parte, iar daca se due in partea opusa, exista iar victime, pe partea cealalta. Uneori ma gandesc cum ar fi daca ar fi totul simplu, si daca toata lumea ar fi fericita si nu ar cere prea mult de la anumite persoane. Recunosc ca si eu i-am cerut extrem de multe, dar si Lili si Cristina la fel. Uneori, ma doare sa i-o mai zic, doare sa-i zic ca simt ca se indeparteaza de mine pentru ca de fiecare data cand simt asta, stiu ca se apropie mai mult de ele, si cand ne revenim si noi cat de cat, si suntem fericiti, au ele grija sa o faca sa se simta ca un cacat, ca mai apoi sa se incline balanta spre ele iar. Nu stiu, cred ca e un fel de razboi ce il port eu cu ele, iar victima colaterala este ea, singura care trebuie sa fie fericita. Dar nu este, si astazi mi-a spus ca i se pare ca nu poate sa duca acest razboi pe doua fronturi, ca nu poate sa le faca pe amandoua bine, sa-si impace si prietenele si sa fie si cu mine. Chestia asta a durut, enorm de mult, dar am avut grija sa nu se vada, singura lacrima care s-a scurs, a fost cand am tinut-o in brate pentru ca nu vroiam sa ma vada asa. Jesus, ma jur ca as face orice doar sa o vad pe ea fericita...si cand zic orice, chiar ma refer la ORICE ! :( Mi-as da si viata pentru ea, doar ca sa fie ea fericita, pe bune ca as face si asta :( De foarte multe ori, cand ni se retezau planurile, mereu lasam de la mine doar ca sa se duca sa stea cu fetele, sa fie fericita..pentru ca daca ii ziceam ca ma supar si nu o las sa se duca, se intrista/supara si ea. Ea e singura din toata viata asta pe care nu vreau sa o ranesc.. care vreau sa fie fericita pana la capat, sincer..cu mine sau fara mine. Da.. am zis ca as face orice pentru ea, si daca ea ar fi fericita, as renunta chiar la relatia noastra, doar ca sa fie ea fericita. As suferi enorm dupa ea, dar sincer, nu mi-ar pasa de mine, ci doar de ea, pentru ca ea pentru mine, e cea mai importanta persoana, si daca ea ar fi fericita,cu sau fara mine, cred ca m-as putea obisnui cu ideea ca am facut-o fericita, cu toate ca nu o sa fiu langa ea.. Dar sper sa nu se ajunga la cazul acesta..chiar nu vreau. Din moment ce i-am zis ca fac orice pentru ea, doar ca sa fie ea fericita, asa o sa fac. O sa o las sa iasa cu fetele ori de cate ori e nevoie sau are chef, indiferent daca imi da planurile peste cap total, o sa gasesc eu ceva de facut. O sa renunt la o anumita perioada de timp pe care puteam sa-l petrec cu ea, doar ca sa fie ea fericita. Daca ea e fericita langa ele, atunci asa sa fie. Am zis ca o sa fac orice pentru ea, o sa o fac. Sunt prost? Da, sa zicem ca sunt prost..asa si? telul meu in viata acum a devenit urmatorul: sa o fac pe oana fericita. O iubesc? pff...la aceasta intrebare nu pot raspunde... mai ales cu da sau cu nu. In fiecare zi cand ma trezesc, ma uit la o poza cu noi doi, ori cea de pe cadoul primit de craciun, ori cea de pe telefon,ori la una dintre multele de pe calculator. Practic, ziua mea incepe cu ea. In cursul zilei, ma gandesc la ea. Nu non-stop cum o zic toti romanticii, ci doar ma gandesc la ea. Daca avem noroc sa ne intalnim in ziua respectiva, nu trece o intalnire in care sa nu o sarut macar o data, sa o tin in brate, sa imi spun ca sunt cel mai norocos om de pe fatza pamantului ca o am pe ea, si sa ii admir zambetul care apropo, seamana foarte mult cu al unei persoane care a insemnat ceva pentru mine si relatia s-a terminat prea repede. Pe bune ca au acelasi zambet. Zambetul persoanei respective ma binedispunea. Zambetul ei o face de asemenea. De aceea trebuie sa o fac sa zambeasca mai des. Sunt multe lucruri care nu le stie. Unul ar fi zambetul de care am mentionat mai sus. Al doilea ar fi faptul ca seara, cand doarme la mine-n bratze, zambeste...da, zambeste in somn. E o dulce ! Si eu stau treaz toata noaptea doar ca sa ma uit la ea cum doarme ca o scumpa. Nu conteaza si nu ma intereseaza daca a doua zi o sa fiu rupt in gura de oboseala... a doua zi o sa stau singur in cea mai mare parte a zilei, si o sa mi se faca dor de ea. Deci, profit de fiecare clipa petrecuta cu ea. Un alt lucru pe care nu-l stie, e ca de fiecare data cand pleaca acasa, si trece prin tronson, astept sa nu se mai vada deloc, si apoi trec si eu prin tronson ca sa ma uit dupa ea. Mereu ma face sa zambesc faza asta. Ma binedispune faptul ca o vad ca "alearga" fericita spre casa. Adica cu alte cuvinte, ma bucur ca o intalnire cu mine o face fericita si la sfarsitul zilei, stiu ca zambeste.
Fac foarte multe lucruri, pe care nu le faceam inainte, lucruri care le fac pentru ea, pentru k o protejez, pentru ca nu vreau sa i se intample nimic rau, pentru ca e singura pentru mine. Acuma intrebarea de mai inainte... O iubesc sau nu? Sincer, n-am cunoscut iubirea pana cand nu am intalnit-o pe ea, si stiu ca nici ea pana nu m-a intalnit pe mine. Sper sa reziste relatia asta si peste ani, si sa nu ni se intample nimic naspa. Pe scurt, in 3 cuvinte: DA, O IUBESC !

Postare nefinalizata !

Postare nefinalizata reprezinta expresia care domina tabloul de bord al blogului meu. Langa aceste doua cuvinte, zac, lipsite de vlaga, postari mai vechi la care am uitat sa apas butonul publicati, sau chiar si ganduri si intamplari din viata de zi cu zi, care trebuie sa ramana acolo bine ascunse. Poate ca intr-o zi o sa le fac publice pe toate, sau poate o sa le arat doar anumitor persoane. Promit ca o sa imi reiau activitatea pe blog, iar postarile nu o sa mai fie doar publice, o sa existe si postari private. Daca nu o sa existe postari publice asta nu inseamna k nu o sa existe activitate pe blog.

Un lucru e sigur...blogul acesta a dormit destul, e timpul sa-l trezim...

Gift [nepostata]

Salut !
In primul rand, respect pentru dumneavoastra, trupa Cargo, una din putinele trupe din Romania care a ramas aceasi peste ani. A trecut ceva timp de cand ma chinui sa-mi fac curaj sa va scriu dar a trebuit sa irosesc acest timp pentru a-mi gasi cuvintele. Va respect si va iubesc muzica enorm de mult, dar nu mai mult decat prietena mea Oana. O cunosc de 4 ani si suntem impreuna de 5 luni,si da, ne iubim. Dar sa fim seriosi..Oana iubeste trupa Cargo mai mult decat orice de pe lumea asta, uneori cred ca va iubeste mai mult decat ma iubeste pe mine. Nu as putea sa spun ca sunt gelos pentru ca si eu de asemenea sunt un fan, dar ea e un fan inrait. Probabil ca cititi / auziti chestia asta de foarte multe ori in calitate de artisti. Dintre toti componentii trupei, Oana pur si simplu il adora pe domnul Adrian Igrisan. Este idolul ei daca as putea spune asa. Pe data de 27.11.2009 observ ca sustineti un concert in orasul nostru, Galati, la un bal al bobocilor. Daca aveti placerea, si daca cititi acest mesaj in timp util, in timpul concertului, mai exact inainte sa cantati piesa "Daca ploaia s-ar opri" as vrea sa-i dedicati aceasta piesa din partea mea, Oanei. In cazul in care acest mesaj nu ajunge la dumneavoastra la timp, fac apel la generozitatea si relatia dumneavoastra artist-fan, precum si la o particica din timpul dumneavoastra liber, si va rog,de Craciun daca se poate, sa trimiteti o scrisoare Oanei, in care sa-i urati Craciun fericit. S-ar bucura enorm de mult, de fapt, cred ca ar fi cel mai frumos cadou de Craciun pe care o sa-l primeasca. Adresa ei este urmatoarea: Galati, strada XXXXXXXXXX, nr XX(sta la casa). Sunt sigur ca acesta ar fi cadoul ideal pentru domnisoara XXXXXXXXX Oana in ziua de Craciun, o legatura mai stransa cu idolul ei, domnul Adrian Igrisan. Cam atat in acest mesaj, mult noroc in ceea ce faceti si, sa mai auzim de trupa Cargo si peste multi ani.


Cristi

PS:Te iubesc !

PS:Te iubesc ! Aceste cuvinte au fost cele care m-au facut sa zambesc azi, dupa mult iubitul gratar de ziua lui Mihai [ La multi ani !:p ]. Pot spune a a fost prea tare. Plecati de dimineata pana seara, 6 oameni, un singur scop: sarbatorirea a 17 ani de viata a lui Mihai. Am ajuns la "Cotu' Pisicii" pe la ora 10 si am inceput distractia. Am aranjat totul repede si baietii, am trecut la facut gratarul. Dupa ce am facut minunatul gratar de 39 de mici, ne-am hotarat sa ii dam cadoul lui Mihai. Bineinteles ca cel fals prima data,altfel unde ar mai fi distractia? Dupa ce am ras copios de saracu' Mihai care se chinuia sa caute un cadou in ditamai cutia, ne-am hotarat sa-i dam cadoul. Ieri i-am zis ca s-ar putea sa venim cu un fotoliu la gratar,dar nu am spus de care,si al cui e. Era fotoliul lui,cadoul lui din partea noastra, un fotoliu gonflabil. A fost foarte incantat de prima parte a cadoului nostru, asa ca dupa 5 minute de la aratarea fotoliului si scoaterea lui din cutie, Mihai a avut parte de a doua parte a cadoului. Cum Mihai este inca minor, ne-am decis sa-i cumparam ceva dragut, care sa-i aminteasca de zilele copilariei in care jucau "Somatelea" in fata blocului, asa ca i-am luat o pusca cu apa. Cum el mi-a zis zilele trecute ca ar trebui sa facem o paparuda, sau o bataie cu apa, ne-am decis sa ne luam si noi pistoale cu apa. Ceea ce nu stia Mihai era ca noi i-am umplut pusca cu apa iar pistoalele noastre le-am umplut cu bere. Prima data cand l-am udat a crezut ca e apa, dar cand i-a dat de gust a inceput sa fuga de-i sarea pamantu' de sub calcaie. Bineinteles ca si noi am alergat dupa el, si l-am udat din cap pana in picioare cu bere, Golden Brau mai exact ca sa facem si putina reclama. Apoi, in urmatoarea ora sau chiar urmatoarele ore, a iesit o adevarata batalie cu apa. Baietii contra fetelor, fetele contra baietilor sau chiar "care pe care", ne-am udat toti din cap pana in picioare. A fost foarte haios. A fost cea mai tare zi din viata mea, petrecuta cu prietenii, petrecuta cu Oana, si, dupa spusele lui Mihai, o zi superba de nastere. Dupa gratar, am ajuns inapoi in oras, si am stat ca tot omu' la o "samanta" in fata blocului lui Mihai, urmand sa plecam spre casa intr-un final.

Din punct de vedere sentimental, azi a fost de asemenea o zi superba. Am stat cu ea de dimineata pana seara, si a fost super tare. Si ce e mai placut decat sa tii persoana iubita in brate, sa ii spui ca o iubesti si ti se raspunda la fel? O iubesc ! Oana nu-i ca toate celelalte fete, Oana ma intelege, Oana ma iubeste si ma face fericit orice ar fi, pentru ca dintre toate fetele pe care le stiu, Oana ma cunoaste cel mai bine. Nimic nu e mai frumos ca acele clipe petrecute cu ea, fie pe patura la soare, fie cu picioarele in apa, fie in Breaku' lui Sin, un bun prieten de asemenea. Toate momentele petrecute cu ea, sunt perfecte. Sincer, nu mai vreau alta fata, Oana mi se pare fata visurilor mele, exact ce-mi doream . Si o cautam de mult, dar ea era sub nasu' meu. Nimic nu e mai frumos decat acele momente in care ne privim unul pe celalalt si ne zambim unul altuia, mie trecandu-mi prin cap doar vai doamne cat de mult o iubesc! Si nimic nu e mai frumos drept incheiere unei zile perfecte, decat un mesaj perfect. Un Te Iubesc misterios, asezat pe o hartiuta, care se afla in buzunarul de la pantalonii mei si de care am aflat dupa ce am sarutat-o cand am dus-o spre casa.


She is the sweetest girl..



PS: Te Iubesc ! :X

Fericit ! :)

Uite ca a trecut ceva timp de cand n-am mai scris nimic, nici un vers, nici o strofa, nici macar o fraza pe blogu' acesta. Tin sa mentionez ca in aceste 8-9 luni de la ultima postare, am ajuns la concluzia ca totul se intampla cu un motiv, cu un anumit scop, si ca viata nu e dreapta, niciodata ! Desi a fost un adevarat chin pentru mine, in aceste 8-9 luni, pot spune ca am realizat multe. In primul rand, in cadrul familiei: ma bucur ca in sfarsit dupa 19 ani de zile, am reusit sa stabilesc o legatura parinte-adolescent nu foarte buna, dar buna. Ma multumesc si cu atat. Nu am nevoie sa ma inteleaga comunistii perfect, pentru ca stiu ca acest lucru nu va fi posibil.

In al doilea rand, educatia: Am reusit sa termin si eu liceul[yee ! bravo mie :P] cu o medie bunicica, si am reusit sa iau si "balaurecheatul" cu o nota acceptabila. Sincer, sunt multumit de mine, desi stiu ca puteam mai mult. Pentru prima oara le dau dreptate alor mei si zic ca da, puteam invata mai mult. Dar nu am avut nevoie, sau chef. Nu am facut pregatiri, nu m-am stresat foarte tare, si uite ca am reusit sa trec cu bine si etapa asta din viata. Apoi dupa turbulentele cu balaurecheatu' am reusit si eu sa-mi depun dosarul la doua facultati, la Litere si la Ingineria Mediului. Bineinteles ca prima este intotdeauna facultatea la care vrei sa intri, optiunea primara, iar cealalta in cazul meu, sau celelalte in cazul altora, sunt doar de avarie[ vorba mamei :P]. Vorba aceea, tinteste spre varful copacului, ca daca se intampla sa aluneci si sa cazi, mai ai o sansa sa te agati de vreo creanga pana jos. Dar cum spune toata lumea, spun si eu: Sper sa intru la facultatea care mi-o doresc. Azi pot spune fericit ca am terminat cu liceu, cu bacalaureat si cu tot ce tine de educatie [pentru o perioada].

Fericit? Da, fericit pentru ca am mai trecut peste o etapa importanta in viata si fericit pentru ca cineva ma face fericit. Da, am ajuns la al treilea "obiectiv" din postarea aceasta, si anume dragostea. Ziua de 7 iulie 2009, o zi speciala, ziua in care am facut-o sa taca. Pur si simplu vorbea prea mult si m-am decis sa o sarut ca sa o fac sa taca. Bineinteles asta era doar un pretext ca sa o sarut: "-taci; -nu!; -te fac eu sa taci!; -cum?..." si de aici actul in sine. De atunci viata mi s-a schimbat radical in bine. Nu mai sunt acelasi tip care sta plictisit sau trist, pentru ca acum ma face si pe mine cineva fericit. Si culmea, dupa 1 saptamana si cateva zile, pot spune ca o plac, ca tin la ea, ba chiar si mai mult, pot spune ca o iubesc si ca ea ma iubeste. De ce graba asta? Pai, de foarte mult timp exista legatura asta intre noi, numai ca noi, sau cel putin eu, vedeam legatura asta din alta latura. Vedeam doar o relatie de prietenie si nimic mai mult. De ceva timp incoace [nu zic cat ca ma dau de gol], am inceput sa tin la ea,mult, da' foarte mult. Si acum pot spune fara sa ma ascund dupa deget ca inainte, fara sa zic ceva cand de fapt e altceva: Sunt fericit. Ma face fericit si sper sa o fac si eu pe ea fericita, pentru ca merita.

In incheiere, un vers dintr-o melodie de-a lui Bow wow si Chris Brown[Shortie like mine]:
"There ain't no price you can put on a girl who knows, just what to say when you need to hear it the most.."

Fara Titlu..

Totul incepuse anul trecut pe vremea asta. Totul era perfect, aveam o relatie stabila si tineam unul la altul. Era cea mai lunga relatie a mea [ mai exact 3 luni]. Era prea frumos ca sa fie adevarat. Si apoi s-a terminat.Ea era singura fata care in viziunea mea, tindea spre perfectiune.Apoi, cu timpul, din acea relatie frumoasa am ajuns la stadiul "daca ma baga in seama, de bine, daca nu, nu." Cum nu m-am putut abtine, am scris si despre aceasta relatie cateva versuri:
ramane intre noi, intre mine si tine
tot ce spunem rau, si tot ce spunem bine
raman sentimente,melodii, si culori
si un rasarit ce l-am vazut amandoi in zori.

ramane intre mine si tine,intre noi doi
o poveste de iubire,si clipele petrecute amandoi
ramane dragostea si suferinta,de care-amandoi am avut parte
raman clipele de iubire,dar si sperantele desarte.

ramane intre mine si noi,intre tine si mine
toate clipele captive,dar si cele libertine
ramane intre tine si noi, intre mine si tine
o parere de rau,dar si una de bine.

ramane o parere de rau, ca totu repede s-a terminat
si intr-o zi pe la asfintit, m-ai lasat si ai plecat
ramane o parere de bine, pentru noi si tot ce-a fost
ramane o iubire draga, si-o despartire fara rost..


Colac peste pupaza, dupa o relatie care s-a terminat naspa, urmeaza una care se termina si mai naspa.O cunosteam de 1 an. A invatat la mine in liceu si anu' asta s-a mutat la altul. Eram impreuna de 3 saptamani si tineam la ea ca la ochii din cap. Avea un zambet care pur si simplu te binedispunea. Numai cat te uitai la ea si scapai de tristete,melancolie si alte "boli" de genu` asta. Era pur si simplu adorabila. Si Dumnezeu mi-a luat-o. A fost prea repede. A fost cea mai naspa despartire din viata mea. Si mi-e dor de ea. Nici nu iti poti imagina cat de dor imi e de ea. O saptamana eram total paralel cu mancatul, cu somnul, sau cu scoala. Ea era singura care imi trecea prin cap. Si m-am apucat sa astern gandurile pe hartie:

despartiti de dumnezeu, suntem noi acum
despartiti de dumnezeu,fiecare pe al sau drum
despartiti de dumnezeu, nu mereu vom fi
ci doar pana in ziua in care ne vom reintalni.


ai plecat dintre noi duminica in miez de noapte
si ai lasat in urma,numai lacrimi si soapte
toti prietenii care au tinut la tine cu adevarat
nici in ziua de azi sa stii k nu te-au uitat.

tot nu-mi vine sa cred k nu mai esti,
dar stiu sigur k de-acolo de sus ne privesti
stiu sigur k de-acolo o sa ai grija de noi,
muritori care, nu pot da timpul inapoi.

tot nu pot sa cred k duminik spre seara
am vorbit cu tine,pentru ultima oara
erai asa gingasa, o dulceatza de fata
si sa stii k nu o sa te uitam niciodata.

si o sa ne fie dor de tine, ca desertului de ploaie
si lacrimile pe obrajii nostri, or sa curga siroaie
o sa ne fie dor de acel zambet,Dumnezeu sa te aiba in paza,
odihneste-te in pace ingeras, si de sus ne vegheaza.


R.I.P. Simona Lacramioara :(