Gift [nepostata]

Salut !
In primul rand, respect pentru dumneavoastra, trupa Cargo, una din putinele trupe din Romania care a ramas aceasi peste ani. A trecut ceva timp de cand ma chinui sa-mi fac curaj sa va scriu dar a trebuit sa irosesc acest timp pentru a-mi gasi cuvintele. Va respect si va iubesc muzica enorm de mult, dar nu mai mult decat prietena mea Oana. O cunosc de 4 ani si suntem impreuna de 5 luni,si da, ne iubim. Dar sa fim seriosi..Oana iubeste trupa Cargo mai mult decat orice de pe lumea asta, uneori cred ca va iubeste mai mult decat ma iubeste pe mine. Nu as putea sa spun ca sunt gelos pentru ca si eu de asemenea sunt un fan, dar ea e un fan inrait. Probabil ca cititi / auziti chestia asta de foarte multe ori in calitate de artisti. Dintre toti componentii trupei, Oana pur si simplu il adora pe domnul Adrian Igrisan. Este idolul ei daca as putea spune asa. Pe data de 27.11.2009 observ ca sustineti un concert in orasul nostru, Galati, la un bal al bobocilor. Daca aveti placerea, si daca cititi acest mesaj in timp util, in timpul concertului, mai exact inainte sa cantati piesa "Daca ploaia s-ar opri" as vrea sa-i dedicati aceasta piesa din partea mea, Oanei. In cazul in care acest mesaj nu ajunge la dumneavoastra la timp, fac apel la generozitatea si relatia dumneavoastra artist-fan, precum si la o particica din timpul dumneavoastra liber, si va rog,de Craciun daca se poate, sa trimiteti o scrisoare Oanei, in care sa-i urati Craciun fericit. S-ar bucura enorm de mult, de fapt, cred ca ar fi cel mai frumos cadou de Craciun pe care o sa-l primeasca. Adresa ei este urmatoarea: Galati, strada XXXXXXXXXX, nr XX(sta la casa). Sunt sigur ca acesta ar fi cadoul ideal pentru domnisoara XXXXXXXXX Oana in ziua de Craciun, o legatura mai stransa cu idolul ei, domnul Adrian Igrisan. Cam atat in acest mesaj, mult noroc in ceea ce faceti si, sa mai auzim de trupa Cargo si peste multi ani.


Cristi

PS:Te iubesc !

PS:Te iubesc ! Aceste cuvinte au fost cele care m-au facut sa zambesc azi, dupa mult iubitul gratar de ziua lui Mihai [ La multi ani !:p ]. Pot spune a a fost prea tare. Plecati de dimineata pana seara, 6 oameni, un singur scop: sarbatorirea a 17 ani de viata a lui Mihai. Am ajuns la "Cotu' Pisicii" pe la ora 10 si am inceput distractia. Am aranjat totul repede si baietii, am trecut la facut gratarul. Dupa ce am facut minunatul gratar de 39 de mici, ne-am hotarat sa ii dam cadoul lui Mihai. Bineinteles ca cel fals prima data,altfel unde ar mai fi distractia? Dupa ce am ras copios de saracu' Mihai care se chinuia sa caute un cadou in ditamai cutia, ne-am hotarat sa-i dam cadoul. Ieri i-am zis ca s-ar putea sa venim cu un fotoliu la gratar,dar nu am spus de care,si al cui e. Era fotoliul lui,cadoul lui din partea noastra, un fotoliu gonflabil. A fost foarte incantat de prima parte a cadoului nostru, asa ca dupa 5 minute de la aratarea fotoliului si scoaterea lui din cutie, Mihai a avut parte de a doua parte a cadoului. Cum Mihai este inca minor, ne-am decis sa-i cumparam ceva dragut, care sa-i aminteasca de zilele copilariei in care jucau "Somatelea" in fata blocului, asa ca i-am luat o pusca cu apa. Cum el mi-a zis zilele trecute ca ar trebui sa facem o paparuda, sau o bataie cu apa, ne-am decis sa ne luam si noi pistoale cu apa. Ceea ce nu stia Mihai era ca noi i-am umplut pusca cu apa iar pistoalele noastre le-am umplut cu bere. Prima data cand l-am udat a crezut ca e apa, dar cand i-a dat de gust a inceput sa fuga de-i sarea pamantu' de sub calcaie. Bineinteles ca si noi am alergat dupa el, si l-am udat din cap pana in picioare cu bere, Golden Brau mai exact ca sa facem si putina reclama. Apoi, in urmatoarea ora sau chiar urmatoarele ore, a iesit o adevarata batalie cu apa. Baietii contra fetelor, fetele contra baietilor sau chiar "care pe care", ne-am udat toti din cap pana in picioare. A fost foarte haios. A fost cea mai tare zi din viata mea, petrecuta cu prietenii, petrecuta cu Oana, si, dupa spusele lui Mihai, o zi superba de nastere. Dupa gratar, am ajuns inapoi in oras, si am stat ca tot omu' la o "samanta" in fata blocului lui Mihai, urmand sa plecam spre casa intr-un final.

Din punct de vedere sentimental, azi a fost de asemenea o zi superba. Am stat cu ea de dimineata pana seara, si a fost super tare. Si ce e mai placut decat sa tii persoana iubita in brate, sa ii spui ca o iubesti si ti se raspunda la fel? O iubesc ! Oana nu-i ca toate celelalte fete, Oana ma intelege, Oana ma iubeste si ma face fericit orice ar fi, pentru ca dintre toate fetele pe care le stiu, Oana ma cunoaste cel mai bine. Nimic nu e mai frumos ca acele clipe petrecute cu ea, fie pe patura la soare, fie cu picioarele in apa, fie in Breaku' lui Sin, un bun prieten de asemenea. Toate momentele petrecute cu ea, sunt perfecte. Sincer, nu mai vreau alta fata, Oana mi se pare fata visurilor mele, exact ce-mi doream . Si o cautam de mult, dar ea era sub nasu' meu. Nimic nu e mai frumos decat acele momente in care ne privim unul pe celalalt si ne zambim unul altuia, mie trecandu-mi prin cap doar vai doamne cat de mult o iubesc! Si nimic nu e mai frumos drept incheiere unei zile perfecte, decat un mesaj perfect. Un Te Iubesc misterios, asezat pe o hartiuta, care se afla in buzunarul de la pantalonii mei si de care am aflat dupa ce am sarutat-o cand am dus-o spre casa.


She is the sweetest girl..



PS: Te Iubesc ! :X

Fericit ! :)

Uite ca a trecut ceva timp de cand n-am mai scris nimic, nici un vers, nici o strofa, nici macar o fraza pe blogu' acesta. Tin sa mentionez ca in aceste 8-9 luni de la ultima postare, am ajuns la concluzia ca totul se intampla cu un motiv, cu un anumit scop, si ca viata nu e dreapta, niciodata ! Desi a fost un adevarat chin pentru mine, in aceste 8-9 luni, pot spune ca am realizat multe. In primul rand, in cadrul familiei: ma bucur ca in sfarsit dupa 19 ani de zile, am reusit sa stabilesc o legatura parinte-adolescent nu foarte buna, dar buna. Ma multumesc si cu atat. Nu am nevoie sa ma inteleaga comunistii perfect, pentru ca stiu ca acest lucru nu va fi posibil.

In al doilea rand, educatia: Am reusit sa termin si eu liceul[yee ! bravo mie :P] cu o medie bunicica, si am reusit sa iau si "balaurecheatul" cu o nota acceptabila. Sincer, sunt multumit de mine, desi stiu ca puteam mai mult. Pentru prima oara le dau dreptate alor mei si zic ca da, puteam invata mai mult. Dar nu am avut nevoie, sau chef. Nu am facut pregatiri, nu m-am stresat foarte tare, si uite ca am reusit sa trec cu bine si etapa asta din viata. Apoi dupa turbulentele cu balaurecheatu' am reusit si eu sa-mi depun dosarul la doua facultati, la Litere si la Ingineria Mediului. Bineinteles ca prima este intotdeauna facultatea la care vrei sa intri, optiunea primara, iar cealalta in cazul meu, sau celelalte in cazul altora, sunt doar de avarie[ vorba mamei :P]. Vorba aceea, tinteste spre varful copacului, ca daca se intampla sa aluneci si sa cazi, mai ai o sansa sa te agati de vreo creanga pana jos. Dar cum spune toata lumea, spun si eu: Sper sa intru la facultatea care mi-o doresc. Azi pot spune fericit ca am terminat cu liceu, cu bacalaureat si cu tot ce tine de educatie [pentru o perioada].

Fericit? Da, fericit pentru ca am mai trecut peste o etapa importanta in viata si fericit pentru ca cineva ma face fericit. Da, am ajuns la al treilea "obiectiv" din postarea aceasta, si anume dragostea. Ziua de 7 iulie 2009, o zi speciala, ziua in care am facut-o sa taca. Pur si simplu vorbea prea mult si m-am decis sa o sarut ca sa o fac sa taca. Bineinteles asta era doar un pretext ca sa o sarut: "-taci; -nu!; -te fac eu sa taci!; -cum?..." si de aici actul in sine. De atunci viata mi s-a schimbat radical in bine. Nu mai sunt acelasi tip care sta plictisit sau trist, pentru ca acum ma face si pe mine cineva fericit. Si culmea, dupa 1 saptamana si cateva zile, pot spune ca o plac, ca tin la ea, ba chiar si mai mult, pot spune ca o iubesc si ca ea ma iubeste. De ce graba asta? Pai, de foarte mult timp exista legatura asta intre noi, numai ca noi, sau cel putin eu, vedeam legatura asta din alta latura. Vedeam doar o relatie de prietenie si nimic mai mult. De ceva timp incoace [nu zic cat ca ma dau de gol], am inceput sa tin la ea,mult, da' foarte mult. Si acum pot spune fara sa ma ascund dupa deget ca inainte, fara sa zic ceva cand de fapt e altceva: Sunt fericit. Ma face fericit si sper sa o fac si eu pe ea fericita, pentru ca merita.

In incheiere, un vers dintr-o melodie de-a lui Bow wow si Chris Brown[Shortie like mine]:
"There ain't no price you can put on a girl who knows, just what to say when you need to hear it the most.."

Fara Titlu..

Totul incepuse anul trecut pe vremea asta. Totul era perfect, aveam o relatie stabila si tineam unul la altul. Era cea mai lunga relatie a mea [ mai exact 3 luni]. Era prea frumos ca sa fie adevarat. Si apoi s-a terminat.Ea era singura fata care in viziunea mea, tindea spre perfectiune.Apoi, cu timpul, din acea relatie frumoasa am ajuns la stadiul "daca ma baga in seama, de bine, daca nu, nu." Cum nu m-am putut abtine, am scris si despre aceasta relatie cateva versuri:
ramane intre noi, intre mine si tine
tot ce spunem rau, si tot ce spunem bine
raman sentimente,melodii, si culori
si un rasarit ce l-am vazut amandoi in zori.

ramane intre mine si tine,intre noi doi
o poveste de iubire,si clipele petrecute amandoi
ramane dragostea si suferinta,de care-amandoi am avut parte
raman clipele de iubire,dar si sperantele desarte.

ramane intre mine si noi,intre tine si mine
toate clipele captive,dar si cele libertine
ramane intre tine si noi, intre mine si tine
o parere de rau,dar si una de bine.

ramane o parere de rau, ca totu repede s-a terminat
si intr-o zi pe la asfintit, m-ai lasat si ai plecat
ramane o parere de bine, pentru noi si tot ce-a fost
ramane o iubire draga, si-o despartire fara rost..


Colac peste pupaza, dupa o relatie care s-a terminat naspa, urmeaza una care se termina si mai naspa.O cunosteam de 1 an. A invatat la mine in liceu si anu' asta s-a mutat la altul. Eram impreuna de 3 saptamani si tineam la ea ca la ochii din cap. Avea un zambet care pur si simplu te binedispunea. Numai cat te uitai la ea si scapai de tristete,melancolie si alte "boli" de genu` asta. Era pur si simplu adorabila. Si Dumnezeu mi-a luat-o. A fost prea repede. A fost cea mai naspa despartire din viata mea. Si mi-e dor de ea. Nici nu iti poti imagina cat de dor imi e de ea. O saptamana eram total paralel cu mancatul, cu somnul, sau cu scoala. Ea era singura care imi trecea prin cap. Si m-am apucat sa astern gandurile pe hartie:

despartiti de dumnezeu, suntem noi acum
despartiti de dumnezeu,fiecare pe al sau drum
despartiti de dumnezeu, nu mereu vom fi
ci doar pana in ziua in care ne vom reintalni.


ai plecat dintre noi duminica in miez de noapte
si ai lasat in urma,numai lacrimi si soapte
toti prietenii care au tinut la tine cu adevarat
nici in ziua de azi sa stii k nu te-au uitat.

tot nu-mi vine sa cred k nu mai esti,
dar stiu sigur k de-acolo de sus ne privesti
stiu sigur k de-acolo o sa ai grija de noi,
muritori care, nu pot da timpul inapoi.

tot nu pot sa cred k duminik spre seara
am vorbit cu tine,pentru ultima oara
erai asa gingasa, o dulceatza de fata
si sa stii k nu o sa te uitam niciodata.

si o sa ne fie dor de tine, ca desertului de ploaie
si lacrimile pe obrajii nostri, or sa curga siroaie
o sa ne fie dor de acel zambet,Dumnezeu sa te aiba in paza,
odihneste-te in pace ingeras, si de sus ne vegheaza.


R.I.P. Simona Lacramioara :(

E un nou final si totusi un nou inceput..

Si s-a dus si vacanta.14 septembrie,ultima zi de vacanta.De maine incepe din nou "distractia".Maine la 9:00 incepe calvaru'.Sute,mii de elevi vor fi prezenti in vechile inchisori construite pe vremea lu' bunicu',fiecare fiind repartizat in cate-o celula din cruzile inchisori. Si incepe scoala. S-au dus orele de somn prelungite pana la plictiseala, distractia pana la epuizare si "iubirile de vara". Oricum vacanta asta a fost plictisitoare si foarte naspa, cel putin pentru mine. De maine,totul intra intr-o noua rutina, o rutina plictisitoare de care vom "scapa" la urmatoarea vacanta. Si am trecut a 12-a. Tre sa ma apuc de tocit oameni buni. Nu o sa ma mai vedeti pe holuri la taclale sau la rupt picioarele[c-walk].O sa devin cel mai mare tocilar al liceului,si impreuna cu prietenele mele, cartile..vom cuceri universul! [nOt !!] Daca ma apuc eu de invatat crek o sa se schimbe vremea afara.Vreme de plaja in septembrie o sa fie.Neah, acelasi tip o sa raman, in acelasi loc o sa ma gasiti,langa caloriferu de langa clasa mea, " stand pe un nor,cantand la harpa si fredonand un hit" [copy paste de la vick] sau eventual in clasa,scriind de zor temele pentru ziua respectiva.Mi-e dor sa ii numar ticurile de la mana ale dirigii cand ma plictisesc la ora ei.Mi-e dor de colegi, in special cei cu care ma intelegeam super bine.Mi-e dor de "fana mea" de la clasa alaturata care mereu imi zicea " vezi k iti rupi picioarele". Curand,totul va reveni la rutina scolii.
In continuare..o poezie scrisa acu' cateva zile,dar care nu am reusit sa o postez din cauza ca nu am avut timp:

E un nou final,si totusi un nou inceput
E ce ai vrut mai putin,si ce ti-ai dorit mai mult
E vorba despre fete,dragoste si dezamagiri
Si despre vara calda cu a ei mari iubiri.

Dupa prima mea dezamagire serioasa,
M-am ofticat si am plecat de-acasa,
Am plecat intr-un loc foarte departe
Lasand deoparte acele lacrimi si soapte.

Cu timpul, peste acea dezamagire am trecut
Incet, incet, ranile sufletului le-am cusut
Dar ata cu care le-am legat nu a tinut prea mult
Ca am ajuns in aceasi pozitie, ca la inceput.

Totul s-a petrecut intr-o scurta perioada,
Cand stateam in gara, la bilete, la coada
Ea, ea urma sa fie tipa care
O sa ma scoata din acea stare.

Si-a urmat o luna de dragoste si iubire
Nicidecum nu ne statea gandu' la despartire
Dar distanta dintre noi a devenit un factor negativ
Iar acea relatie ce-am avut-o a devenit ceva fictiv.

Si acum ea plange si suspina,
Totul are-un inceput si totul se termina,
E ce ai vrut mai putzin si tot ce ti-ai dorit mai mult,
E un nou final, si totusi un nou inceput.

Urmatorul post..in timpul scolii.Pana atunci..toate cele bune !

Prima zi in randu' bloggerilor

Iata ca a venit si ziua in care m-am alaturat familiei bloggerilor. Imi doream lucrul acesta de foarte mult timp. Datorita rutinei si a modei contemporane am decis sa las la o parte hi5`ul si sa imi creez si eu un blog care sa contina cateva insemnari zilnice, cateva versuri si poate si cateva lucruri personale.Deoarece sunt un incepator in arta "bloggeritului" mi-a luat ceva vreme pana sa imi dau seama cum sa imi personalizez acest blog si sa il fac cat mai atractiv posibil.Daca am reusit,sau daca o sa reusesc,ramane de vazut.Acesta este primul articol scris,si as vrea sa ma limitez doar la subiectul vacanta. In timpul scolii, imi doream cu ardoare sa termin a 11-a si sa inceapa vacanta, sa am o gramada de timp liber pe care sa-l ocup cu cele mai distractive activitati.Primele saptamani din vacanta au fost de vis, au fost o eliberare din catusele liceene, eliberare care mi-o doream de mult.Apoi totul a devenit rutina, o rutina plictisitoare care nu se mai termina.Brusc, dorinta de eliberare a disparut si acum imi doresc sa scap de aceasta rutina mai mult ca niciodata.Desigur din aceasta vacanta nu a lipsit iubirea,sau iubirea de-o vara,care din pacate nu a stationat destul la mine. Tot vacanta, a fost perioada prieteniilor si a dezamagirilor. Multi mi-au aratat cum ar trebui sa se comporte un prieten adevarat,dar insa putini au reusit performanta de a fi unul, dezamagindu-ma exact cand nu ma asteptam. De mentionat faptul ca sunt obosit pentru ca azi-noapte nu am dormit.Nu am putut sa adorm. Si ma chinuia talentul.Am luat un pix si o hartie,si am tras niste cuvinte intr-o poezie:

Dupa o perioada in care n-am mai fost,
Acel copil ce isi stia viatza pe de rost
Dupa o perioada in care sa uit am incercat
Am reusit sa`mi revin,la un moment dat.

Dupa ce am terminat cu o mare iubire,
Dupa ce am dat de alta dezamagire
Dupa ce am realizat ca nu mai are nici un rost
Mi-am dat seama k nu mai sunt acel copil ce-am fost.

E ora doua noaptea si pixul inca scrie
Ganduri se transforma in versuri pe hartie
E ultima seara din vara,cu luna plina,
S-a dus din nou vacantza,totul se termina.

E prima poezie dupa o perioada foarte lunga
Si ma rog la dumnezeu,ca pixu' sa-mi ajunga
Inspiratie n-am,si ideile in cap nu`mi vin
Poezia-i mica si nu vreau sa o termin.

Din pacate inspiratia mea din nou s-a pierdut
Stiam k asa se va intampla,inca de la inceput
Si acum la final, ajungand la incheiere
M-am oprit din scris,la revedere.


Nu am mai scris de mult.Inspiratia si ideile artistice din poeziile mele vechi au disparut.Sper ca intr-o zi o sa le gasesc iar.Cam atat pentru ziua de azi.

"Si acum la final, ajungand la incheiere
M-am oprit din scris,la revedere."