THOUSANDS OF FREE BLOGGER TEMPLATES

marți, 23 februarie 2010

23 februarie 2010[nepostata]

Urasc... urasc sa ma cert cu ea din toate cacaturile. Urasc ca suntem in doua planuri de invatamant diferite, si luam vacante in timp diferit, si in timpul anului, cand ea e la scoala, eu sunt acasa si cand eu sunt la facultate ea e acasa.
Urasc multe lucruri, urasc ca intr-un fel i-am complicat viata. Urasc ca se intampla multe lucruri care nu treubie sa se intample, urasc ca saraca se chinuie sa se imparta intre cele mai dragi persoane, eu si cele 2 prietene cele mai bune ale ei. Saraca, daca se duce intr-o parte, raneste cealalta parte, iar daca se due in partea opusa, exista iar victime, pe partea cealalta. Uneori ma gandesc cum ar fi daca ar fi totul simplu, si daca toata lumea ar fi fericita si nu ar cere prea mult de la anumite persoane. Recunosc ca si eu i-am cerut extrem de multe, dar si Lili si Cristina la fel. Uneori, ma doare sa i-o mai zic, doare sa-i zic ca simt ca se indeparteaza de mine pentru ca de fiecare data cand simt asta, stiu ca se apropie mai mult de ele, si cand ne revenim si noi cat de cat, si suntem fericiti, au ele grija sa o faca sa se simta ca un cacat, ca mai apoi sa se incline balanta spre ele iar. Nu stiu, cred ca e un fel de razboi ce il port eu cu ele, iar victima colaterala este ea, singura care trebuie sa fie fericita. Dar nu este, si astazi mi-a spus ca i se pare ca nu poate sa duca acest razboi pe doua fronturi, ca nu poate sa le faca pe amandoua bine, sa-si impace si prietenele si sa fie si cu mine. Chestia asta a durut, enorm de mult, dar am avut grija sa nu se vada, singura lacrima care s-a scurs, a fost cand am tinut-o in brate pentru ca nu vroiam sa ma vada asa. Jesus, ma jur ca as face orice doar sa o vad pe ea fericita...si cand zic orice, chiar ma refer la ORICE ! :( Mi-as da si viata pentru ea, doar ca sa fie ea fericita, pe bune ca as face si asta :( De foarte multe ori, cand ni se retezau planurile, mereu lasam de la mine doar ca sa se duca sa stea cu fetele, sa fie fericita..pentru ca daca ii ziceam ca ma supar si nu o las sa se duca, se intrista/supara si ea. Ea e singura din toata viata asta pe care nu vreau sa o ranesc.. care vreau sa fie fericita pana la capat, sincer..cu mine sau fara mine. Da.. am zis ca as face orice pentru ea, si daca ea ar fi fericita, as renunta chiar la relatia noastra, doar ca sa fie ea fericita. As suferi enorm dupa ea, dar sincer, nu mi-ar pasa de mine, ci doar de ea, pentru ca ea pentru mine, e cea mai importanta persoana, si daca ea ar fi fericita,cu sau fara mine, cred ca m-as putea obisnui cu ideea ca am facut-o fericita, cu toate ca nu o sa fiu langa ea.. Dar sper sa nu se ajunga la cazul acesta..chiar nu vreau. Din moment ce i-am zis ca fac orice pentru ea, doar ca sa fie ea fericita, asa o sa fac. O sa o las sa iasa cu fetele ori de cate ori e nevoie sau are chef, indiferent daca imi da planurile peste cap total, o sa gasesc eu ceva de facut. O sa renunt la o anumita perioada de timp pe care puteam sa-l petrec cu ea, doar ca sa fie ea fericita. Daca ea e fericita langa ele, atunci asa sa fie. Am zis ca o sa fac orice pentru ea, o sa o fac. Sunt prost? Da, sa zicem ca sunt prost..asa si? telul meu in viata acum a devenit urmatorul: sa o fac pe oana fericita. O iubesc? pff...la aceasta intrebare nu pot raspunde... mai ales cu da sau cu nu. In fiecare zi cand ma trezesc, ma uit la o poza cu noi doi, ori cea de pe cadoul primit de craciun, ori cea de pe telefon,ori la una dintre multele de pe calculator. Practic, ziua mea incepe cu ea. In cursul zilei, ma gandesc la ea. Nu non-stop cum o zic toti romanticii, ci doar ma gandesc la ea. Daca avem noroc sa ne intalnim in ziua respectiva, nu trece o intalnire in care sa nu o sarut macar o data, sa o tin in brate, sa imi spun ca sunt cel mai norocos om de pe fatza pamantului ca o am pe ea, si sa ii admir zambetul care apropo, seamana foarte mult cu al unei persoane care a insemnat ceva pentru mine si relatia s-a terminat prea repede. Pe bune ca au acelasi zambet. Zambetul persoanei respective ma binedispunea. Zambetul ei o face de asemenea. De aceea trebuie sa o fac sa zambeasca mai des. Sunt multe lucruri care nu le stie. Unul ar fi zambetul de care am mentionat mai sus. Al doilea ar fi faptul ca seara, cand doarme la mine-n bratze, zambeste...da, zambeste in somn. E o dulce ! Si eu stau treaz toata noaptea doar ca sa ma uit la ea cum doarme ca o scumpa. Nu conteaza si nu ma intereseaza daca a doua zi o sa fiu rupt in gura de oboseala... a doua zi o sa stau singur in cea mai mare parte a zilei, si o sa mi se faca dor de ea. Deci, profit de fiecare clipa petrecuta cu ea. Un alt lucru pe care nu-l stie, e ca de fiecare data cand pleaca acasa, si trece prin tronson, astept sa nu se mai vada deloc, si apoi trec si eu prin tronson ca sa ma uit dupa ea. Mereu ma face sa zambesc faza asta. Ma binedispune faptul ca o vad ca "alearga" fericita spre casa. Adica cu alte cuvinte, ma bucur ca o intalnire cu mine o face fericita si la sfarsitul zilei, stiu ca zambeste.
Fac foarte multe lucruri, pe care nu le faceam inainte, lucruri care le fac pentru ea, pentru k o protejez, pentru ca nu vreau sa i se intample nimic rau, pentru ca e singura pentru mine. Acuma intrebarea de mai inainte... O iubesc sau nu? Sincer, n-am cunoscut iubirea pana cand nu am intalnit-o pe ea, si stiu ca nici ea pana nu m-a intalnit pe mine. Sper sa reziste relatia asta si peste ani, si sa nu ni se intample nimic naspa. Pe scurt, in 3 cuvinte: DA, O IUBESC !

Postare nefinalizata !

Postare nefinalizata reprezinta expresia care domina tabloul de bord al blogului meu. Langa aceste doua cuvinte, zac, lipsite de vlaga, postari mai vechi la care am uitat sa apas butonul publicati, sau chiar si ganduri si intamplari din viata de zi cu zi, care trebuie sa ramana acolo bine ascunse. Poate ca intr-o zi o sa le fac publice pe toate, sau poate o sa le arat doar anumitor persoane. Promit ca o sa imi reiau activitatea pe blog, iar postarile nu o sa mai fie doar publice, o sa existe si postari private. Daca nu o sa existe postari publice asta nu inseamna k nu o sa existe activitate pe blog.

Un lucru e sigur...blogul acesta a dormit destul, e timpul sa-l trezim...